Daniela Popovici

Daniela Popovici

Ambasador

Revenirea la obiceiurile vechi

Share pe

Vorbeam deunăzi cu un coleg mai în vârstă de la serviciu despre cum urma el să iasă la pensie în curând și să se retragă în căsuța familiei la tară, să ducă un trai lipsit de stres, acordându-și mai multă atenție sieși, soției si pisoiului atât de îndrăgit. Povestea că ceea ce deține el "la moșie" nu se ridică la standardele a ceea ce numim azi "confort", dar el va fi foarte mulțumit și, în mod cert, se va descurca mult mai bine decât și-ar putea permite la oraș, având în vedere că veniturile financiare vor scădea brusc și dramatic (valoarea pensiilor personalului tehnic, în general , nu sunt un secret...).

 

În acest context al discuției m-am trezit că încep să-i dau sfaturi  de economisire și a-i povesti cum am intrat eu în proiectul de la IKEA despre "viata sustenabilă"; și mă tot străduiam să-i explic ce anume înseamnă acest concept - despre cum vara aceasta am folosit mai puțin aparatul de aer condiționat deoarece am protejat ferestrele de soare, despre cum sortez separat resturile menajere de celelalte deșeuri uscate, despre cum folosesc mai puțină apă în gospodărie, despre cum gătesc mai inteligent mai multe feluri de mâncare în același timp folosind o singură sursă de caldură, despre cum am pus corpuri de iluminat local, acolo unde am nevoie in fiecare moment specific...

 

Înțelepciunea vârstei l-a făcut pe colegul meu să mă asculte atent la tot ceea ce-i explicam, iar mai apoi abia să-mi dea replica blândă cum că "nimic nou sub soare", nicidecum nu inventam noi roata cu această "sustenabilitate", ci pur și simplu revenim la obiceiurile sănătoase pe care orice om harnic, bun gospodar, le avea: de exemplu resturile alimentare ajungeau la animalele din gospodărie, orice țesătură era deșirată și refolosită sau tăiată fâșii și transformată în preșuri. Exista obiceiul de a construi sau realiza obiecte solide, temeinice, deosebit de atent și migălos lucrate, care să fie folosite de mai multe generații la rând, resursele de apă erau utilizate cu mare grijă, începând prin a aduna apa de la ploaie (cea mai bună apă pentru spălat! dar și pentru a uda grădina de zarzavat - cu stropitoarea la fiecare fir, nu cu furtunul!-), continuând cu folosirea judicioasă a fiecărei găleți de apă curată, proaspăt scoasă cu efort din fântână. Când iarna se apropia, gospodarul știa că trebuie ca pe parte a casei pe care crivățul avea să bată mai abitir, peretele trebuie izolat, protejat de îngheț și atunci folosea cocenii de porumb pe care îi așeza frumos în câteva straturi intercalate. Ferestrele erau bine chituite și nu lipseau pernele izolatoare la baza lor, preșurile usoare de peste vară erau acum puse peste covoare groase țesute din lână sau erau aduse chiar blănurile de oaie pentru a izola pardoselile. Căldura, ei bine aici era chiar bine gândit, căci sobele se zideau între două sau chiar trei încăperi, astfel încât în încăperea unde se alimenta focul era construită și o plită pentru gătit, iar corpul sobei dădea în camera de dormit, unde încălzea și nu se făcea astfel mizerie cu cenușa....

 

Ei bine, da, discutia cu colegul meu m-a determinat apoi să iau și eu câteva măsuri de protejare a locuinței mele la bloc, având în vedere că iarna ce vine se anunță una foarte rece; am chemat așadar un meșter care să regleze închiderea ferestrelor (pvc cu geamuri termopan) și care m-a sfatuit să lipesc și un burete izolator de jur împrejur, deoarece cei zece ani de folosire au făcut ca etanșeitatea acestora să lase de dorit; draperiile si jaluzelele opace de peste vara le-am dat jos, lăsând astfel să bată soarele cât mai mult timp pe parcursul zilei și să încălzească el camera gratis; am hotărât că șarpele de pluș al fiului meu va deveni un bun sul de izolare a ușii de la intrare, în loc să fie aruncat la deșeuri. Am înlocuit covorul de iută din living, care a fost foarte ușor de întreținut toată vara, cu clasicul covor gros tip persan pe care îl pusesem deoparte, deoarece nu mai este chiar modern. Am făcut câteva mici schimbări de mobilier în dreptul caloriferelor, astfel încât acestea să nu fie blocate cumva, iar pe perete, în spatele lor, am pus o folie de aluminiu, astfel încât căldura să poată radia cât mai bine spre cameră.

 

Deja m-am obișnuit să folosesc cuptorul doar dacă am de gătit cel puțin două feluri de mâncare, justificând astfel consumul de energie al acestuia, iar pe plita aragazului am învățat să folosesc un singur ochi de gaz pentru a găti concomitent mai multe alimente, grație sistemelor de vase și accesorii IKEA STABIL, produse care sunt atât de eficiente la prețuri decente, accesibile. Am realizat că pot găsi la IKEA produse care să mă ajute să gătesc sănătos, folosind vase de sticlă, ceramică și inox de foarte bună calitate, produse care să mă ajute apoi să le depozitez în frigider sau cămară. Un exemplu ar fi caserolele din sticlă, care se închid etanș și păstrează savoarea mâncării nealterată mult timp.

 

Așadar, sunt convinsă că nu am redescoperit noi roata cu acest concept de viață sustenabilă, ci doar am redevenit conștienti de valoarea resurselor, de faptul că plătim prea mult când nu acordăm atenție suficientă lucrurilor mărunte pe care le facem zilnic...

Mulțumesc IKEA.

Oameni care au făcut schimbări
pentru o casă sustenabilă

Ikea Sustenabila
Andreea Georgescu

Andreea Georgescu

Ambasador

“Majoritatea dintre noi tindem să credem că aerul din casele noastre este curat și proaspăt..”

Ikea Sustenabila
Floriana Taitiș

Floriana Taitiș

Ambasador

“Au trecut aproximativ 3 luni de când m-am implicat în proiectul IKEA. Am făcut deja câteva schimbări mici care transformă casa mea într-un loc mai sustenabil și rezultatele încep să se vadă..”

Ikea Sustenabila
Cristina Ionescu-Berechet

Cristina Ionescu-Berechet

Ambasador

“Pentru noi vacanţa de vara a fost un important prilej de a călători și de a descoperi oameni, locuri si obișnuințe..”